La hotarul dintre basm, poveste nuvelistică, legendă și snoavă, există un amplu grup de narațiuni, încă neluat în considerare ca entitate de dine stătătoare, pe care o reprezintă basmele, poveștile și povestirile înțelepciunii, cu o vie circulație de la un capăt la altul al spațiului etnic național. 

Ele formează substanța volumelor VIII și XI ale seriei de față, fiind pentru prima dată înmănuncheate în ipostaza firească de categorie aparte a prozei populare românești.